Empații…😉

 „Nu încercați să păcăliți empații, ei sunt cei mai buni detectivi care vă ghicesc intențiile.

Empații sunt oameni extrem de puternici, sunt minunați la citirea limbajului corpului și sunt cei mai buni detectivi care ghicesc intențiile altora!

Acești oameni se nasc cu un dar real, au capacitatea de a simți sentimentele altora.

Deși este un avantaj sigur atunci când ai nevoie de cineva cu care să vorbești, nu este darul lor principal. Sunt experți în psihologia umană, este a doua natură. Astfel sunt capabili să știe când cineva se teme, minte sau nu spune cine este cu adevărat.

Unii oameni drăguți au intenții crude, să recunoaștem. Empații au pur și simplu capacitatea de a recunoaște acest lucru.

Empații pot ghici intențiile oamenilor și nu pot fi ușor păcăliți. Dacă ești genul care minte, evită cu empații. Vei regreta.

Ei știu dacă vreți să-i flatați pentru ceva. Amintiți-vă când erați copil și voiați ceva, i-ați flatat pe părinți să-l obțineți. Nu adopta acest comportament cu empatul, te va opri imediat. Este mai probabil să obțineți ceea ce doriți dacă sunteți cinstit și direct.

Când cineva minte, face anumite mișcări ale corpului subconștient și primește „căpușe”. Modalități obișnuite de a identifica un mincinos sunt mișcările lor oculare și dorința copleșitoare de a te convinge. Cu toate acestea, dacă ești un empat, știi deja asta. Nu poți explica de ce o știi, este doar înnăscută pentru tine.

Nu încercați să-i păcăliți. Simt sentimentele altora mult mai mult decât și-ar dori. Nu încercați să vă ascundeți intențiile crude în prezența unui empat, nu va funcționa niciodată. Oamenii empatici pot vedea chiar prin micul tău carusel.

Ei simt dacă aveți prejudecăți.

-Un empat va ști întotdeauna dacă aveți anumite prejudecăți, fie pentru oamenii de culoare, pentru o altă personalitate ... Oamenilor empatici nu le pasă de oamenii care sunt superficiali.

Ei știu când nu ești bine.

Empații știu când nu te descurci bine. A avea un prieten cu care să vorbești este un cadou de neprețuit. Apreciază abilitățile de vindecare ale prietenului tău și spune-i adevărul, el îți dorește numai binele.

Te pot citi ca pe o carte deschisă.

Nu le plac conversațiile banale și urăsc și mai mult oamenii care le fac complimente false. Nu complimentați un empat pentru a le câștiga afecțiunea. O va vedea imediat. Cea mai puternică abilitate a unui empat este de a descifra fiecare acțiune și intenție a oamenilor.

Ei știu când ești pe un drum greșit.

Dacă un empat vă spune că sunteți pe un drum greșit, ascultați sfaturile lor. Au priceperea de a prezice autodistrugerea care se simte ca o călătorie în timp. Când un empat îți spune că mergi pe o cale greșită, reconsideră-ți serios intențiile.

Ei știu când încerci să fii cineva care nu ești.

Ei apreciază calitățile tale la fel de mult ca și defectele tale. Apreciază oamenii care se compensează. Când încerci să te prefaci, ei o știu imediat.

Simt gelozia.

Oamenii empatici pot simți când ești gelos pe ei. Un empat poate spune dacă ești gelos pe ei, dar ei vor arăta o anumită umilință pentru a te face să te simți confortabil și să risipești acea gelozie inutilă.

Simt ura.

Ura este o emoție cu adevărat negativă care trimite energie foarte puternică. Acest sentiment atrage empații. Ura ta nu îi face rău, dar ar prefera să nu lase energia ta negativă să le afecteze sufletul.”

Sursa: Olivier Bouch (via Daniel Găucan)

Traducere Neluțu Manole

„Take Ionescu -Viața și opera sa”

 „Take Ionescu spunea, adeseori:

,,Cine nu recunoaşte degradarea moravurilor politice și cine nu'și dă seama de amărăciunea ce o simt oamenii idealişti, amestecaţi în vârtejul acestor lupte, adeseori sterile, aproape totdeauna îndârjite şi pătimașe? Dar, dacă elementele cele bune, s-ar desgusta atât de mult de spectacolul ce ni'l oferă această arenă publică, încât sa prefere retragerea, izolarea, neutralitatea, unde am ajunge? Am ajunge într'o situație și mai rea, deoarece luptătorii întărâtați de patimi şi de ură, se vor sfâşia între ei și nimeni nu-i va putea domina şi chema la realitate. De aceia este o datorie pentru elementele bune, capabile să se ocupe de interesele publice, să nu dezerteze din arenă, nici atunci când cupa lor ar fi încărcată de ambrozie, nici chiar atunci când cupa lor ar fi plină de fiere. În viața politică am gustat şi din cupa plină de ambrozie: dar și din cupa plina de fiere.”

,,Numai nerozii pot să-și închipuiască că vor fi eterni pe banca ministerială, și numai dânşii se urcă pe dânsa cu râvnă și pleacă cu regret".

Romulus Seişanu –„Take Ionescu -Viața și opera sa”

Despre Take Ionescu și cartea din care sunt fragmentele, care se poate descărca gratuit, în următorul link:

https://cartileploiestiului.wordpress.com/2017/09/08/take-ionescu/

Câți ani am, eu?

 „Ce contează dacă împlinesc douăzeci, patruzeci sau șaizeci! Ceea ce contează este vârsta pe care o simt. Am anii de care am nevoie pentru a trăi liber și fără teamă. Anii prin care-mi continui fără teamă propriul drum, pentru că am experiența și puterea câștigată prin visele mele.

Câți ani am, eu? Cui îi pasă! Anii, care-mi trebuie ca să renunț la frică și fac ce vreau şi ceea ce simt.”

José Saramago

„Nosso Lar -2”

Din filmul artistic spiritual brazilian „Nosso Lar -2”:

„Indiferent ce se întîmplă, indiferent unde te afli în călătoria vieții tale, întotdeauna va exista un înger născut în mijlocul omenirii care te va iubi, te va proteja, te va ierta, te va aștepta la infinit.”

„O nouă zi va începe. Unii oameni vor înțelege totul, se vor autodepăși, alții vor eșua uitând de proiectele lor. Soarele va fi același pentru toată lumea, în fiecare zi , la fel ca Dumnezeu care nu are religie.”

„Când voința este divină, Dumnezeu este cel care răspunde, este avocatul nostru în eternitate.”

Atât „Nosso Lar -1” și „Nosso Lar -2” se pot viziona pe siteul „Spiritus”, cu traducere în română.

Arlette Coposu, soția Seniorului

 

Arlette Coposu (1915-1966)

„Pe 13 iunie 1950, Arlette este arestată, fiind acuzată de „complicitate de crimă de înaltă trădare împotriva ţării" Arestarea lui Arlette a fost, de fapt, o răzbunare, era soţia lui Corneliu Coposu şi pentru acest lucru „trebuia" să plătească: „Acuzaţia principală din rechizitoriul ei era faptul că este soţia mea.”

„Arlette a fost învinuită de spionaj în favoarea Franței. Total nevinovată, a fost condamnată de Tribunalul Militar Bucureşti, Secţia II, prin sentința nr. 201/6 februarie 1951, la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civică şi 50 de lei cheltuieli de judecată. Printre pretextele arestării şi condamnării s-a numărat şi faptul că frecventa Biblioteca Franceză, unde obişnuia să meargă pentru a-şi procura cărți. „I-au înscenat un proces lui Arlette, că ea fiind franţuzoaică şi elvețiancă pe linie maternă.”

„Despre arestarea şi condamnarea soției sale Corneliu Coposu nu a ştiut nimic în cei 15 ani cât a fost închis. A aflat abia după eliberare că şi Arlette a îndurat regimul greu al temniţelor comuniste. „Soţia mea a fost arestată un an şi jumătate după mine, eu nu am avut nici o idee despre condamnarea ei, nici de schimbările din interiorul familiei.”  

„Însă principala acuzație folosită de autoritățile comuniste, atât împotriva lui Arlette, cât şi a lui Rose-France, sora sa mai mică, condamnată, la rândul ei, la 20 de ani de muncă silnică, a fost că îl cunoşteau pe ataşatul militar şi aeronautic al Legației Franceze, maiorul Serge-Henri Parisot. Pentru Arlette și France, condamnările primite au însemnat începutul unui lung şir de suferinţe. „Arlette nu ştia că va fi arestată, erau arestate o serie întreagă de soţii de demnitari politici." „Îmi aduc aminte că în ziua procesului a apărut în Scânteia cum că soţia criminalului Coposu, trădătoare de neam şi ţară, a fost în complot cu Legația Franţei."  

    „Din cei 25 de ani de condamnare, Arlette a executat 14. A trecut prin închisorile Malmaison, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc şi Oradea. La fel ca şi în cazul lui Corneliu Coposu, și a tuturor deţinuţilor, izolarea de cei rămaşi afară a fost completă.  În toţi cei 14 ani de detenție, Arlette nu a avut dreptul la nimic din partea familiei. ”

 

        „Aşa cum aminteşte şi Flavia Coposu, au trăit împreună în total 6 ani şi 2 luni, din care 4 ani şi 7 luni înainte de instaurarea comunismului; o întrerupere de 17 ani şi, după eliberare, încă 1 an şi 7 luni. S-au căsătorit în '42".

 „Concluzionând, pe baza tuturor celor prezentate, reiese că Arlette Coposu a fost implicată şi condamnată în acest proces total nevinovată. De altfel, în anul 2000, procurorul general al României a propus Curţii Supreme de Justiție să analizeze sentințele prin care Arlette şi alţi 15 deținuți politici au fost condamnați în perioada 1951-1954 la muncă silnică şi degradare civică. De asemenea, acesta a solicitat instanţei supreme reabilitarea celor 16 foşti deținuți politici, întrucât s-a constatat că hotărârile s-au dat atunci cu încălcarea legii şi oricum nu erau întâlnite elementele constitutive ale infracțiunilor de înaltă trădare.”

Cartea poate fi achiziționată și din librăriile online. Trebuie citită pentru a afla adevărul despre acea perioadă, în care pentru simplul fapt că erau bogați sau făceau parte din alt partid decât cel comunist, erau închiși și maltratați, până la exterminare.