„Take Ionescu spunea, adeseori:
Featured Posts
30 ianuarie 2025
„Take Ionescu -Viața și opera sa”
23 ianuarie 2025
Câți ani am, eu?
„Ce contează dacă împlinesc douăzeci, patruzeci sau șaizeci! Ceea ce contează este vârsta pe care o simt. Am anii de care am nevoie pentru a trăi liber și fără teamă. Anii prin care-mi continui fără teamă propriul drum, pentru că am experiența și puterea câștigată prin visele mele.
„Nosso Lar -2”
12 ianuarie 2025
Arlette Coposu, soția Seniorului
Arlette Coposu (1915-1966)
„Pe
13 iunie 1950, Arlette este arestată, fiind acuzată de „complicitate de crimă
de înaltă trădare împotriva ţării" Arestarea lui Arlette a fost, de fapt,
o răzbunare, era soţia lui Corneliu Coposu şi pentru acest lucru „trebuia"
să plătească: „Acuzaţia principală din rechizitoriul ei era faptul că este
soţia mea.”
„Arlette
a fost învinuită de spionaj în favoarea Franței.
Total nevinovată,
a fost condamnată
de Tribunalul Militar Bucureşti,
Secţia II, prin sentința nr. 201/6 februarie 1951, la 25
de ani de muncă
silnică, 10 ani degradare
civică şi 50 de lei cheltuieli
de judecată.
Printre pretextele arestării
şi condamnării s-a numărat şi faptul că frecventa Biblioteca
Franceză, unde obişnuia să meargă pentru a-şi procura cărți. „I-au înscenat un proces lui Arlette, că ea fiind franţuzoaică şi elvețiancă pe linie maternă.”
„Despre
arestarea şi condamnarea soției
sale Corneliu Coposu nu a ştiut
nimic în cei 15 ani cât a fost închis. A aflat abia după eliberare că şi Arlette a îndurat regimul greu al
temniţelor comuniste. „Soţia mea a fost arestată un an şi jumătate după mine, eu nu am avut
nici o idee despre condamnarea ei, nici de schimbările din interiorul familiei.”
„Însă
principala acuzație
folosită de autoritățile
comuniste, atât
împotriva lui Arlette, cât şi a lui Rose-France,
sora sa mai mică,
condamnată,
la rândul ei, la 20 de ani
de muncă silnică, a fost că îl cunoşteau pe ataşatul militar şi aeronautic al Legației Franceze, maiorul Serge-Henri
Parisot. Pentru Arlette și
France, condamnările
primite au însemnat
începutul unui lung şir de suferinţe. „Arlette nu ştia că va fi arestată, erau arestate o serie
întreagă de soţii de demnitari
politici." „Îmi
aduc aminte că în ziua procesului a apărut în Scânteia cum că soţia criminalului
Coposu, trădătoare de neam şi ţară, a fost în complot cu Legația Franţei."
„Din cei 25 de ani de condamnare, Arlette a executat 14. A trecut prin închisorile Malmaison, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc şi Oradea. La fel ca şi în cazul lui Corneliu Coposu, și a tuturor deţinuţilor, izolarea de cei rămaşi afară a fost completă. În toţi cei 14 ani de detenție, Arlette nu a avut dreptul la nimic din partea familiei. ”
„Aşa
cum aminteşte şi Flavia Coposu, au trăit împreună în total 6 ani şi 2 luni, din
care 4 ani şi 7 luni înainte de instaurarea comunismului; o întrerupere de 17
ani şi, după eliberare, încă 1 an şi 7 luni. S-au căsătorit în '42".
Cartea poate fi achiziționată și din librăriile online. Trebuie citită pentru a afla adevărul despre acea perioadă, în care pentru simplul fapt că erau bogați sau făceau parte din alt partid decât cel comunist, erau închiși și maltratați, până la exterminare.
17 noiembrie 2024
„Exil si rivalitati. Principele Nicolae” - Diana Mandache
15 noiembrie 2024
Radu R. Florescu - „Sânge din sângele lui Dracula. Saga boierilor Florescu”
Uitându-mă la un
interviu cu Yvonne Florescu, din care am aflat o mică parte din istoria
familiei Florescu (link către interviu: https://youtu.be/3OnC91xtATs?si=gsm2MmrKbAyopKep)
am fost curioasă să
aflu mai mult și am cumpărat cartea scrisă de
fratele ei, Radu R Florescu, „Sânge din sângele lui Dracula. Saga boierilor
Florescu”.
Cartea începe cu
istoria familiei Florescu de pe la 1200 și
ajunge până după 1989, când copiii autorului vin în România și se implicat în multe proiecte.
Astfel am găsit numele lui John Florescu ca și
producător al unui documentar despre Regele Mihai.
Despre vizita lui Michael Jackson la București Radu R. Florescu scrie:
România
începuse să atragă nu numai producătorii americani de film, ci și mari vedete pop. Unul dintre
primele staruri invitate a fost Michael Jackson, sosit la București pentru un concert finanţat de HBO. Firma
Saatchi & Saatchi a fost angajată să se ocupe de relațiile publice pe plan local. Totul a
început cu stângul. Când o mulțime entuziastă de mii de fani s-a strâns în fața enormului Palat al Poporului
pentru a-l aclama pe starul pop, Jackson a ieşit în balcon și
a strigat:,, BUDAPESTA, te iubesc!" Fără îndoială că vâlva stârnită de
sosirea unei asemenea celebrităţi la Bucureşti a eclipsat orice alt eveniment
din România. În ziua de dinaintea concertului, Jackson trebuia să viziteze un
orfelinat construit în epoca lui Ceauşescu, ales atât pentru apropierea de alte
obiective de pe agendă, cât și
pentru condițiile oferite
copiilor. În
dimineața vizitei, locul respectiv s-a
cufundat într-un
haos generalizat. Sute de soldaţi
au fost chemaţi
să stea de pază în jurul curţii împrejmuite de un gard
de dincolo de care mii de fani strigau din toți
plămânii. Singurii care au
avut acces în
interiorul orfelinatului au fost preşedintele Ion Iliescu, Michael Jackson,
agentul său
(care avea curând
să fie închis pentru evaziune
fiscală), câţiva şefi agitaţi de la HBO, presa și Radu însuși.
La
începutul acelei săptămâni, firma Saatchi & Saatchi fusese contactată de
personalul orfelinatului, pentru a fi anunţată că o fetiţă de la orfelinat
exersa ceea ce ea considera a fi un număr spectaculos de breakdance pe care
dorea să i-l prezinte lui Jackson. Evident, Radu Jr. s-a gândit că ar fi fost
un moment emoționant, ca să nu mai vorbim de
impactul pe care l-ar fi avut în
presă. Când Jackson a intrat în curtea orfelinatului,
micuța dansatoare s-a apropiat de
superstar și l-a tras de mânecă. Spre oroarea lui Radu
Jr., Jackson a împins-o la o parte și
și-a acoperit gura cu o batistă, ca și cum fetiţa ar fi avut ciumă bubonică. Slavă Domnului că fotograful angajat să urmărească toate mişcările lui Jackson în ziua aceea era un om
de la Saatchi & Saatchi! Desigur, concertul a avut un succes răsunător, însă câteva lacrimi au curs când Jackson a decolat de
pe Aeroportul Otopeni, după
o noapte inconfortabilă
petrecută în palatul lui Ceauşescu de pe malul
lacului Snagov. Pentru localnici, cadoul oferit de Michael Jackson copiilor din
România, un loc de joacă inaugurat cu acea ocazie la centrul de plasament, a
fost destul de dezamăgitor. Cu totul, Jackson a susţinut două concerte în
România şi la momentul morţii sale premature era cu certitudine extrem de
admirat în ţară. În cel mai mare parc din București,
o alee îi poartă numele și o placă comemorativă a fost dezvelită în onoarea lui.
Iar despre vizita Președintelui
Bill Clinton:
Pentru că avea nevoie
de aliați în războiul din Irak, preşedintele Clinton a
decis să facă o vizită la Bucureşti, pentru a-i consola
pe români după ce nu fuseseră incluşi în primul val de
extindere a NATO. Saatchi & Saatchi a fost aleasă pentru amenajarea
scenei unde avea să
aibă loc cel mai important
moment al vizitei în
Piaţa Universităţii, cea care, în 1990, fusese martora
mineriadelor. Înconjurat
de nenumărate steaguri americane
și româneşti, Clinton a primit un steag românesc simbolic, cu
emblema socialistă din centru decupată pe scurt, un steag cu o gaură în el.
Clinton, care nu fusese informat în mod corespunzător, a crezut că e un cadou
gen poncho mexican și
și-a vârât capul prin deschizătură, spre oroarea
gazdelor. Mai târziu
în acea zi, Radu Jr. 1-a
întâlnit pe președintele Clinton, căruia i se explicase între timp ce gafă comisese. Procedând ca oricare bun
politician, acesta s-a întors
spre fiul meu și a bagatelizat
incidentul, şi
spunându-i „Aţi făcut treabă bună. Ţineţi-o tot așa”.