„Take Ionescu -Viața și opera sa”

 „Take Ionescu spunea, adeseori:

,,Cine nu recunoaşte degradarea moravurilor politice și cine nu'și dă seama de amărăciunea ce o simt oamenii idealişti, amestecaţi în vârtejul acestor lupte, adeseori sterile, aproape totdeauna îndârjite şi pătimașe? Dar, dacă elementele cele bune, s-ar desgusta atât de mult de spectacolul ce ni'l oferă această arenă publică, încât sa prefere retragerea, izolarea, neutralitatea, unde am ajunge? Am ajunge într'o situație și mai rea, deoarece luptătorii întărâtați de patimi şi de ură, se vor sfâşia între ei și nimeni nu-i va putea domina şi chema la realitate. De aceia este o datorie pentru elementele bune, capabile să se ocupe de interesele publice, să nu dezerteze din arenă, nici atunci când cupa lor ar fi încărcată de ambrozie, nici chiar atunci când cupa lor ar fi plină de fiere. În viața politică am gustat şi din cupa plină de ambrozie: dar și din cupa plina de fiere.”

,,Numai nerozii pot să-și închipuiască că vor fi eterni pe banca ministerială, și numai dânşii se urcă pe dânsa cu râvnă și pleacă cu regret".

Romulus Seişanu –„Take Ionescu -Viața și opera sa”

Despre Take Ionescu și cartea din care sunt fragmentele, care se poate descărca gratuit, în următorul link:

https://cartileploiestiului.wordpress.com/2017/09/08/take-ionescu/

Câți ani am, eu?

 „Ce contează dacă împlinesc douăzeci, patruzeci sau șaizeci! Ceea ce contează este vârsta pe care o simt. Am anii de care am nevoie pentru a trăi liber și fără teamă. Anii prin care-mi continui fără teamă propriul drum, pentru că am experiența și puterea câștigată prin visele mele.

Câți ani am, eu? Cui îi pasă! Anii, care-mi trebuie ca să renunț la frică și fac ce vreau şi ceea ce simt.”

José Saramago

„Nosso Lar -2”

Din filmul artistic spiritual brazilian „Nosso Lar -2”:

„Indiferent ce se întîmplă, indiferent unde te afli în călătoria vieții tale, întotdeauna va exista un înger născut în mijlocul omenirii care te va iubi, te va proteja, te va ierta, te va aștepta la infinit.”

„O nouă zi va începe. Unii oameni vor înțelege totul, se vor autodepăși, alții vor eșua uitând de proiectele lor. Soarele va fi același pentru toată lumea, în fiecare zi , la fel ca Dumnezeu care nu are religie.”

„Când voința este divină, Dumnezeu este cel care răspunde, este avocatul nostru în eternitate.”

Atât „Nosso Lar -1” și „Nosso Lar -2” se pot viziona pe siteul „Spiritus”, cu traducere în română.

Arlette Coposu, soția Seniorului

 

Arlette Coposu (1915-1966)

„Pe 13 iunie 1950, Arlette este arestată, fiind acuzată de „complicitate de crimă de înaltă trădare împotriva ţării" Arestarea lui Arlette a fost, de fapt, o răzbunare, era soţia lui Corneliu Coposu şi pentru acest lucru „trebuia" să plătească: „Acuzaţia principală din rechizitoriul ei era faptul că este soţia mea.”

„Arlette a fost învinuită de spionaj în favoarea Franței. Total nevinovată, a fost condamnată de Tribunalul Militar Bucureşti, Secţia II, prin sentința nr. 201/6 februarie 1951, la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civică şi 50 de lei cheltuieli de judecată. Printre pretextele arestării şi condamnării s-a numărat şi faptul că frecventa Biblioteca Franceză, unde obişnuia să meargă pentru a-şi procura cărți. „I-au înscenat un proces lui Arlette, că ea fiind franţuzoaică şi elvețiancă pe linie maternă.”

„Despre arestarea şi condamnarea soției sale Corneliu Coposu nu a ştiut nimic în cei 15 ani cât a fost închis. A aflat abia după eliberare că şi Arlette a îndurat regimul greu al temniţelor comuniste. „Soţia mea a fost arestată un an şi jumătate după mine, eu nu am avut nici o idee despre condamnarea ei, nici de schimbările din interiorul familiei.”  

„Însă principala acuzație folosită de autoritățile comuniste, atât împotriva lui Arlette, cât şi a lui Rose-France, sora sa mai mică, condamnată, la rândul ei, la 20 de ani de muncă silnică, a fost că îl cunoşteau pe ataşatul militar şi aeronautic al Legației Franceze, maiorul Serge-Henri Parisot. Pentru Arlette și France, condamnările primite au însemnat începutul unui lung şir de suferinţe. „Arlette nu ştia că va fi arestată, erau arestate o serie întreagă de soţii de demnitari politici." „Îmi aduc aminte că în ziua procesului a apărut în Scânteia cum că soţia criminalului Coposu, trădătoare de neam şi ţară, a fost în complot cu Legația Franţei."  

    „Din cei 25 de ani de condamnare, Arlette a executat 14. A trecut prin închisorile Malmaison, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc şi Oradea. La fel ca şi în cazul lui Corneliu Coposu, și a tuturor deţinuţilor, izolarea de cei rămaşi afară a fost completă.  În toţi cei 14 ani de detenție, Arlette nu a avut dreptul la nimic din partea familiei. ”

 

        „Aşa cum aminteşte şi Flavia Coposu, au trăit împreună în total 6 ani şi 2 luni, din care 4 ani şi 7 luni înainte de instaurarea comunismului; o întrerupere de 17 ani şi, după eliberare, încă 1 an şi 7 luni. S-au căsătorit în '42".

 „Concluzionând, pe baza tuturor celor prezentate, reiese că Arlette Coposu a fost implicată şi condamnată în acest proces total nevinovată. De altfel, în anul 2000, procurorul general al României a propus Curţii Supreme de Justiție să analizeze sentințele prin care Arlette şi alţi 15 deținuți politici au fost condamnați în perioada 1951-1954 la muncă silnică şi degradare civică. De asemenea, acesta a solicitat instanţei supreme reabilitarea celor 16 foşti deținuți politici, întrucât s-a constatat că hotărârile s-au dat atunci cu încălcarea legii şi oricum nu erau întâlnite elementele constitutive ale infracțiunilor de înaltă trădare.”

Cartea poate fi achiziționată și din librăriile online. Trebuie citită pentru a afla adevărul despre acea perioadă, în care pentru simplul fapt că erau bogați sau făceau parte din alt partid decât cel comunist, erau închiși și maltratați, până la exterminare.

„Exil si rivalitati. Principele Nicolae” - Diana Mandache

 

Radu R. Florescu - „Sânge din sângele lui Dracula. Saga boierilor Florescu”

 

Uitându-mă la un interviu cu Yvonne Florescu, din care am aflat o mică parte din istoria familiei Florescu (link către interviu: https://youtu.be/3OnC91xtATs?si=gsm2MmrKbAyopKep)

am fost curioasă să aflu mai mult  și am cumpărat cartea scrisă de fratele ei, Radu R Florescu, „Sânge din sângele lui Dracula. Saga boierilor Florescu”.

Cartea începe cu istoria familiei Florescu de pe la 1200 și ajunge până după 1989, când copiii autorului vin în România și se implicat în multe proiecte. Astfel am găsit numele lui John Florescu ca și producător al unui documentar despre Regele Mihai.

Despre vizita lui Michael Jackson la București Radu R. Florescu scrie:

România începuse să atragă nu numai producătorii americani de film, ci și mari vedete pop. Unul dintre primele staruri invitate a fost Michael Jackson, sosit la București pentru un concert finanţat de HBO. Firma Saatchi & Saatchi a fost angajată să se ocupe de relațiile publice pe plan local. Totul a început cu stângul. Când o mulțime entuziastă de mii de fani s-a strâns în fața enormului Palat al Poporului pentru a-l aclama pe starul pop, Jackson a ieşit în balcon și a strigat:,, BUDAPESTA, te iubesc!" Fără îndoială că vâlva stârnită de sosirea unei asemenea celebrităţi la Bucureşti a eclipsat orice alt eveniment din România. În ziua de dinaintea concertului, Jackson trebuia să viziteze un orfelinat construit în epoca lui Ceauşescu, ales atât pentru apropierea de alte obiective de pe agendă, cât și pentru condițiile oferite copiilor. În dimineața vizitei, locul respectiv s-a cufundat într-un haos generalizat. Sute de soldaţi au fost chemaţi să stea de pază în jurul curţii împrejmuite de un gard de dincolo de care mii de fani strigau din toți plămânii. Singurii care au avut acces în interiorul orfelinatului au fost preşedintele Ion Iliescu, Michael Jackson, agentul său (care avea curând să fie închis pentru evaziune fiscală), câţiva şefi agitaţi de la HBO, presa și Radu însuși.

La începutul acelei săptămâni, firma Saatchi & Saatchi fusese contactată de personalul orfelinatului, pentru a fi anunţată că o fetiţă de la orfelinat exersa ceea ce ea considera a fi un număr spectaculos de breakdance pe care dorea să i-l prezinte lui Jackson. Evident, Radu Jr. s-a gândit că ar fi fost un moment emoționant, ca să nu mai vorbim de impactul pe care l-ar fi avut în presă. Când Jackson a intrat în curtea orfelinatului, micuța dansatoare s-a apropiat de superstar și l-a tras de mânecă. Spre oroarea lui Radu Jr., Jackson a împins-o la o parte și și-a acoperit gura cu o batistă, ca și cum fetiţa ar fi avut ciumă bubonică. Slavă Domnului că fotograful angajat să urmărească toate mişcările lui Jackson în ziua aceea era un om de la Saatchi & Saatchi! Desigur, concertul a avut un succes răsunător, însă câteva lacrimi au curs când Jackson a decolat de pe Aeroportul Otopeni, după o noapte inconfortabilă petrecută în palatul lui Ceauşescu de pe malul lacului Snagov. Pentru localnici, cadoul oferit de Michael Jackson copiilor din România, un loc de joacă inaugurat cu acea ocazie la centrul de plasament, a fost destul de dezamăgitor. Cu totul, Jackson a susţinut două concerte în România şi la momentul morţii sale premature era cu certitudine extrem de admirat în ţară. În cel mai mare parc din București, o alee îi poartă numele și o placă comemorativă a fost dezvelită în onoarea lui.

 

Iar despre vizita Președintelui Bill Clinton:

 

 

Pentru că avea nevoie de aliați în războiul din Irak, preşedintele Clinton a decis să facă o vizită la Bucureşti, pentru a-i consola pe români după ce nu fuseseră incluşi în primul val de extindere a NATO. Saatchi & Saatchi a fost aleasă pentru amenajarea scenei unde avea să aibă loc cel mai important moment al vizitei în Piaţa Universităţii, cea care, în 1990, fusese martora mineriadelor. Înconjurat de nenumărate steaguri americane și româneşti, Clinton a primit un steag românesc simbolic, cu emblema socialistă din centru decupată pe scurt, un steag cu o gaură în el. Clinton, care nu fusese informat în mod corespunzător, a crezut că e un cadou gen poncho mexican și și-a vârât capul prin deschizătură, spre oroarea gazdelor. Mai târziu în acea zi, Radu Jr. 1-a întâlnit pe președintele Clinton, căruia i se explicase între timp ce gafă comisese. Procedând ca oricare bun politician, acesta s-a întors spre fiul meu și a bagatelizat incidentul, şi spunându-i „Aţi făcut treabă bună. Ţineţi-o tot așa”.

29 octombrie 1875 - 149 de ani de la nașterea Reginei Maria a României.

„Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale.” Constantin Argetoianu

„Azi, mai mult ca oricând, în momentul în care lumea trece prin așa o criză de sălbăticie și revoltă, trebuie să fim statornici și să căutăm cu trăinicie tot ce ne unește și nu ce ne dezbină.” Regina Maria

Vă recomand un documentar animat de pe youtube.

Partea I - Regina Maria înainte de România. 17 ani de poveste în familia regală britanică.

https://youtu.be/zhVvgJtj13o?si=qRQcWxI7PoSFBZyv

Partea II - Principesă la Curtea Românească. Tinerețe sub autoritatea Regelui Carol I.

https://youtu.be/EJubYNywqcY?si=O3Quzl1S_yF1dWMf

Partea III - Drumul de la străină, la regină. Războaiele României

https://youtu.be/KIY26DztfK4?si=KhDhv4S55GyvFd65

Partea IV - Regina Maria în Marele Război. „Există un singur bărbat în România și acela este Regina”

https://youtu.be/4qQnaIoWnmk?si=1QYxrYijmpICK-pO

sursa foto:

https://www.monden.ro/regina-maria-a-romaniei-portretul...