Centrul de sănătate Podiş

      Într-un articol anterior am scris despre cum am reuşit să ne schimbăm din punct de vedere spiritual şi al alimentaţiei. Alaltăieri am fost în vizită la Centrul de sănătate Podiş Bacău.

   Pe prietena mea Rodica nu o văzusem din 2004, dar am vorbit cu ea la telefon de vreo câteva ori pe an. Întotdeauna am găsit la ea o vorbă bună şi după cum am mai spus după ce vorbeam cu ea se întâmpla ceva bun.

     Ca o "datorie morală" am să le fac un pic de reclamă, pentru că merită. Sper să nu se supere că am să folosesc imagini de pe site-ul lor pentru că pozele mele nu au ieşit prea reuşite şi apărem şi noi prin ele (doar e reclamă, nu?).

       "Centrul de Sănătate Podiş este o instituţie care promovează prin activităţile sale îmbunătăţirea stilului de viaţă şi, implicit, a sănătăţii. Este oferită asistenţă calificată vizând starea de sănătate sub toate aspectele (fizic, mental, social, spiritual) prin:
- programe de terapie, recuperare, educaţie pentru un still de viaţă sănătos, organizate în sejururi (a căror durată este de 11 zile);
- diverse manifestări comunitare (expoziţii de sănătate, cluburi de sănătate)."

  Şi toamna e superb:

  Intraţi pe site-ul lor pentru mai multe informaţii şi mergeţi, n-o să vă pară rău. 

Centrul de sănătate Podiş

Ce vremuri, Doamne!

        Ce vremuri, Doamne!

E vremea competenţei de doi bani,

A celor promovaţi pentru… tăcere,

Analfabeţilor săltaţi la rangul de decan,

Ce-au înşelat şi au minţit, făcând avere.

Nu mai e vreme să pui o floare la poeţi,

Că doar n-au fost ei cine ştie cine.

N-aveau nici bani şi nu erau nici şefi.

Nişte-amărâţi căutători în stele!

Ce Eminescu, Blaga sau Coşbuc?!

Nişte-amărâţi, fără de importanţă.

Uitaţi-vă la noi cine suntem!

Avem şi limuzină.. şi putere… şi paradă!

E vremea morţii celei mai cumplite:

Prin punere de cercuri peste frunţi!

Ne mor căutătorii,cititori-n stele,

Călcaţi şi umiliţi de cei cu bani prea mulţi.

Când în lumină nu mai poţi să crezi

Te-ndrepţi, din vina ta, spre întuneric!

Orbecăim doar după zornăitul de monezi

Şi suntem toţi egali: cinstitul ..cu nemernic.

Autor anonim

De la Moş Teacă

Ce vremuri, Doamne!

O lume nebună, nebună, nebună

      Azi am fost la cumpărături. Pentru că a tot plouat săptămâna trecută, n-am mai ieşit la piaţă. Am plecat azi pentru că e şi sărbătoare, iar soţul meu e în concediu  şi nu prea aveam ce face prin casă. 

      Aglomeraţie mare peste tot doar era sărbătoare, dar când am ajuns la hipermarketul din oraş am rămas "şoching". Era atât de aglomerat cum n-am văzut niciodată. Ziceai că eşti la magazine unde sunt reduceri de e aşa de multă lume. Cărucioarele erau pline cu baxuri de ulei, făină, zahăr. Ulei nu mai avea  decât un fel. Am vrut să iau bulion, nu mai avea. 

       Întrebându-mă cu voce tare ce e cu aglomeraţia asta,  o doamnă mi-a răspuns că e din cauza măririi TVA-ului şi scumpirii alimentelor. Uau, dar cât  le ajunge? O lună, maxim două depinde de familie.
     Oare şi în altă parte să  fi fost la fel sau numai la noi e lumea aşa de disperată?

O lume nebună, nebună, nebună

Ion Luca Caragiale la "Gimnasiul Sf. Petru şi Paulu"

     O scurtă biografie a lui Ion Luca Caragiale luată din "Monografia oraşului Ploeşti" scrisă de M. Sevastos şi apărută pe la 1938. Am să scriu exact ca acolo, să nu ziceţi că am greşit eu.

      

       " I. L. Caragiale s'a născut în 1852, Ianuarie 29, în satul Haimanale din judeţul Prahova.

         N-a făcut studii regulate.

        Îl întâlnim ca elev al Liceului Petru şi Pavel din Ploeşti. (actual Colegiul Mihai Viteazu)

                

                         MATRICULULU

             Gimnasiului Sf. Petru şi Paulu din Ploeşti 

                  pre anulu şcolariu 1866-1867

              

             Caragiale Ioane

                  născut la anul 1852, luna Ianuarie 29

                  profesiunea părinţilor advocatu

                  de naţiune romanu

                  de religiune christu orthod.

                  născut în Haimanale

                  corespondentul Parenţii

                 Locuinţa în mahalaua St. Voievozi

                 strada Dinescu No. 90

            

              Româna şi Latina scris 4, oral 7; Matematica scris 10, oral 10

                            

   1. Alexiu Ioane..........................desertatu

   2.Carageale Ioane........................clasif. al 5-lea între 8 şcolari

    3. Ciocăneanu Constantin............. 

    4. Constantinu Eraclea..................desertatu

   5.Constantinescu Nicolaie.............Eliminatu din toate gymnasiele şi Lyceele din ţerră 

                   
......................................................    

       A ocupat mai multe funcţiuni şi a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

      În ultimii ani ai vieţii sale a trăit în străinătate, la Berlin, unde a şi murit (1912).

      Şi-a publicat operele în "Convorbiri Literare". A scris mai multe comedii: Noaptea Furtunoasă, Scrisoarea Pierdută şi o dramă Năpasta, care i-au adus gloria de cel mai mare scriitor dramatic al literaturii noastre. A scris şi nuvele: Păcat, O făclie de Paşti, precum şi multe schiţe adunate în diferite volume, ("Momente") în care se arată tot aşa de mare prozator caşi dramaturg.

      O ediţie complectă a operelor lui s'a publicat în 1908 în trei volume."    

      

Ion Luca Caragiale la "Gimnasiul Sf. Petru şi Paulu"

Marius Ciprian Pop - Mama

    Cred că îl ştiţi pe preotul Marius Ciprian Pop de la televizor.
     Dar nu este numai preot. Este prezentator de emisiuni, artist şi ofiţer în cadrul Academiei de Poliţie.
    Săptămâna trecută l-am găsit pe un post de folclor cu o frumoasă priceasnă despre mamă.  
    Intraţi pe linkul de dinainte pentru că nu am reuşit altfel să găsesc clipul original. 

    Parcă nu e aceeaşi "trăire"dacă nu vedeţi clipul lui.

   Pentru că nimic nu e întâmplător, săptămâna trecută mama mea ar fi împlinit nişte ani dacă mai era.


Dacă v-a plăcut intraţi şi pe site-ul lui Marius Ciprian Pop.

Invitat  la "Neaţa cu Răzvan şi Dani" împreună cu Oreste

Marius Ciprian Pop - Mama

28 iunie în Moldova de peste Prut

      "La 24 iunie preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a desemnat ziua de 28 iunie drept Zi de Comemorare a victimelor ocupaţiei sovietice din 1940, "când trupele sovietice au ocupat teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei, contrar voinţei populaţiei acestor ţinuturi". 

    "Nu-mi anulez decretul". Declarația aparţine preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, cu referință la decretul semnat referitor la comemorarea victimelor ocupaţiei sovietice din 28 iunie 1940.

 
     O piatră comemorativă pentru victimele ocupaţiei sovietice şi ale regimului totalitar comunist va fi instalată luni în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN).
 
    Ulterior, în faţa sediului Guvernului Republicii Moldova va fi edificat un monument.
    O dispoziţie în acest sens a fost semnată de către primarul general, Dorin Chirtoacă.
 
     La 28 iunie, urmează a fi coborâte în bernă drapelele de stat, iar la ora 10:00, a fi păstrat un moment de reculegere."

 Din articole de pe blogul Tribuna Basarabiei.

Cei care uită trecutul, sunt condamnaţi să îl repete (interpretare a faimoasei fraze „Cei care nu pot memora istoria, sunt condamnaţi să o repete” de filosoful George Santayana). Vlad Lupan

    

28 iunie în Moldova de peste Prut

Ce ştim şi ce nu ştim despre drapelul României

   Din 1998 pe 26 iunie se sărbătoreşte Ziua Drapelului Naţional.

          De la wikipedia:  

Adoptat 26 iunie 1848,

                                                1 iulie 1866
                                                                      27 decembrie 1989

  Istoria lui aici

  De aici.

        "Pentru cei care ştiu că trei culori ale steagului României, au semnificaţii simple precum: roşul – sângele vărsat de eroii neamului pentru apărarea ţării, galbenul – bogăţia agriculturii cu lanurile de grâu, iar albastru cu cerul, prof. dr. Stefan Szemkovics, consilier superior la Serviciul Arhive Feudale, Personale şi Colecţii, Arhivele Naţionale ale României lamureşte problema şi spune că semnificaţiile de mai sus sunt eronate şi cei care gândesc aşa se afla într-o mare greşeală. El spune ca nu semnificaţiile de mai sus sunt cele adevărate, ci spune despre culorile steagului României “Culorile au o semnificaţie heraldică. Puţini cunosc acest amănunt. Albastrul înseamnă fidelitate, loialitate, profunzime, ordine, adevăr; galben – prestigiu, virtute, inteligenţă, grandoare, bogăţie; iar roşul – acţiune, pasiune, sinceritate, capacitatea de a servi patria, agresivitate, incitare la vigilenţă”.

Ce ştim şi ce nu ştim despre drapelul României

E super tareeee!!! =))

De când am văzut, nu mă pot opri din râs.    =))
 
Via Laur

E super tareeee!!! =))

Români care refuză să moară

"Românii din Carpaţii Păduroşi - români care refuză să moară" - un articol din Tribuna Basarabiei 

Interesant şi articolul din Gazeta de Cluj . 

Munţii Carpaţi - imagine din satelit

Români care refuză să moară

Balada Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu

Balada Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu

Cea mai bună religie

«Cea mai bună religie este cea care te apropie de Dumnezeu. Este cea care face din tine, o persoană mai bună.»

Dalai Lama

Citiţi şi articolul scris de Viorica.

Cea mai bună religie

Ca'n viaţă

 Din melodia "Ca'n viaţă" a lui Florin Chilian.
 Pentru mine e un pic cam "dură" melodia, dar sunt unele versuri care se potrivesc cu starea mea de acum.

     "Puţini au rămas cu harul
     De-a ţi-l da pe Dumnezeu
     Atunci când te rupe viaţa
     Alinarea vine greu.
                  Ca'n viaţă."

    "Au rămas părinţi cucernici
     Prea puţini şi prea ades
     Ei au sfărâmat altarul
     Doamne, lacrimi au cules
                           Ca'n viaţă."

    "În biserica din suflet
    Unde fug când e prea greu
    Or să pună guvernanţii
    Impozit pe Dumnezeu
                     Ca'n viaţă."

   "Se închide altarul în suflet
     Rămâi încuiat pe-afară
     Nu mai dă nimeni lumina
    Doamne, pentru a câta oară 
                             Ca'n viaţă."

Dacă vreţi să o ascultaţi aici.
Celor cărora le place Florin Chilian le dau adresa site-ului.

Ca'n viaţă

"Simt că am pierdut ceva ce nu pot recupera niciodată”

     "Simt că am pierdut ceva ce nu pot recupera niciodată.”

    Am găsit exact explicaţia la ceea ce simt eu acum. De ce? Pentru că părintele meu de la bisericuţa la care mă duceam a fost înlocuit cu altul. Nu ştiu care au fost motivele, deşi poate că m-ar interesa de ce un preot care chiar dacă are o vârstă şi slujeşte de foarte mulţi ani,  are "har", a fost protopop, nu e senil,  este înlăturat.

   Merg la bisericuţa asta de vreo cinci ani. Am început prin a mă duce să mă rog pentru sănătatea unei persoane apropiate. Şi încet, încet prin harul părintelui, prin liniştea sufletească pe care o simţeam acolo am devenit cum se zice creştin practicant. Nu sunt habotnică în ceea ce priveşte religia, dar acolo mă simţeam împlinită sufleteşte. Acolo nu erau babe care să-ţi spună ce să faci, să se uite cum eşti îmbrăcat , acolo nu se bârfea, nu se vorbea în timpul slujbei. Acolo aproape toată lumea cânta. Formasem o mică comunitate, pentru că biserica nu e parohie.

   De săptămâna trecută a venit preotul cel nou . La slujba de duminica trecută când au slujit amândoi, cel nou  ne-a întrerupt dintr-o cântare, ceea ce nu cred că se face. Săptămâna asta ajungând la biserică am văzut că părintele meu nu era, iar în biserică nu erau nici jumătate din câţi ar fi fost dacă era părintele meu. Ascultând corul mi-am dat seama că nu a mai venit dascălul şi nici unii din ceilalţi cântăreţi din corul din care îl ştiam eu. Am aprins lumânări şi am plecat să-l caut pe părinte care ştiam că va sluji la altă biserică.

    Am ajuns în jumătate de oră de mers pe jos, ceea ce eu nu prea "prestez", dar "Cineva" m-a dus acolo. Când l-am sunat pe soţul meu şi i-am spus că am plecat spre cealaltă biserică a zis că "nu sunt sănătoasă" că ştie că sunt comodă şi nu merg pe jos atât de mult. Am stat până la sfârşitul slujbei, ceea ce dincoace nu prea făceam, dar n-am reuşit să vorbesc cu părintele că trebuia să spovedească. Însă m-am întâlnit cu aproape un sfert din persoanele care veneau la cealaltă biserică. Şi ele ca şi mine au venit după părinte. 

      Dacă am posibilitatea şi mă va ajuta Doamne-Doamne îmi doresc să-l urmez pe părinte unde se va duce pentru că s-ar părea că nu va rămâne nici aici.

    Îmi este foarte greu şi o să-mi fie greu să-mi găsesc liniştea sufletească.  Cunosc prea bine zona şi nu ştiu unde aş putea să merg să am aceeaşi "comunicare cu Doamne-Doamne" pe care am avut-o aici. Probabil că mă voi retrage în "biserica din sufletul meu" după cum spune Florin Chilian.

     Duminica trecută am împărtăşit copilul, m-am împărtăşit şi eu. Pentru că era la prima oră am făcut câteva poze, iar apoi când am revenit la slujbă am filmat puţin.  N-am ştiut că se va întâmpla înlocuirea părintelui, a fost pe neprevăzute totul, pentru că voiam să filmez toată slujba, chiar vorbisem cu părintele despre asta. Aş vrea să fac o postare despre părinte, dar trebuie să vorbesc cu el să-mi dea acceptul. Rămân cu amintirile şi cum o vrea Doamne-Doamne.      

     

"Simt că am pierdut ceva ce nu pot recupera niciodată”

Copiii ne învaţă

Lecţia 1 – A trăi bucuria momentului prezent.


Lecţia 2 – A fi plin de curiozitate

Lecţia 3 – A trăi în inimă

Lecţia 4 – A iubi necondiţionat

Lecţia 5 – A iubi jocul şi a te juca iubind

Lecţia 6 – A fi fericit fără motiv

Lecţia 7 – A fi mulţumit şi recunoscător
 
Fiecare lecţie e predată la  Solarris pe blog.

Copiii ne învaţă

La mulţi ani copilu'!

Azi e ziua copilului.
La mulţi ani copilu' şi să-ţi dea Doamne-Doamne ce e bine pentru tine!

La mulţi ani copilu'!

Totul este iubire

de la GabyS

Totul este iubire

Fiecare vede ceea ce vrea să vadă

Se spune că într-o zi, Dumnezeu cheamă la el un înger şi îi cere să meargă pe Pământ, să vadă ce fac oamenii.

După trei zile îngerul se întoarce şi povesteşte: că oamenii sunt buni, se roagă, se ajută între ei, îşi cresc copii cu mare drag, îşi ajută părinţii, etc.

Dumnezeu îi spune că are dreptate şi cheamă la EL un alt înger, pe care îl trimite pe Pământ.

După alte trei zile se întoarce şi cel de-al doilea înger şi povesteşte ce a văzut: că oamenii sunt răi, se bat şi se omoară între ei pentru bani, se urăsc, îl blamează pe Dumnezeu, că totul este un haos! Dumnezeu îi spune că are dreptate.

Sfinţii care stăteau lângă Dumnezeu întreabă nedumeriţi:

Cum? Amândoi îngerii au dreptate ?

Dumnezeu atunci le explică:

Da, amândoi au dreptate pentru că fiecare a văzut în oameni ceea el a vrut să vadă!

 

 De la Solarris

Fiecare vede ceea ce vrea să vadă

    Azi am fost să scot bani de la un bancomat. Fac toate operaţiunile, la sfârşit îmi dă mesajul că tranzacţia mea nu poate fi efectuată. 

      Îmi iau cardul, când vine o doamnă şi mă întreabă dacă funcţionează bancomatul. I-am răspuns ceea ce am scris, ea se uita la mine.., la care i-am spus să încerce ea dacă nu mă crede. Şi ce credeţi că a făcut. S-a dus şi a încercat. Bineînţeles că nici la ea n-a mers tranzacţia. 

     Oare nu mai ştiu eu să vorbesc româneşte, oare n-am inspirat încredere, oare, oare...??? 

     Nici nu mai ştiu ce să mai cred de lumea asta.

CUM NU VII TU, ŢEPEŞ DOAMNE!!!!

     Azi s-au împlinit 121 de ani de când poetul Mihai Eminescu a plecat "dincolo de porţi", dar cât este de actual. Vă las să citiţi şi....., mai putem spune ceva despre ziua de azi........ 

  .......................................................................................

Au prez en tu l nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu între-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, cari joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un isvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Quintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă,
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,

În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...

 ................................................................

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Fragmente din Scrisoarea a III a  

CUM NU VII TU, ŢEPEŞ DOAMNE!!!!

Atenţie părinţi!

        Un documentar despre influenţa calculatorului şi a televizorului asupra copiilor. Eu sunt total de acord  cu  acest documentar. De ce? Pentru că am văzut la copilul meu, pornirile violente pe care le are atunci când se uită foarte mult la desene animate cu "prostii"- care pentru noi înseamnă violenţă. Deja i-am redus din ele. Când vine de afară, cât e de obosit tot mai vrea să se uite şi la desene animate. La ora la care intră în casă are la televizor numai desene animate cu violenţă.  Aşa că iar începem discuţiile în contradictoriu.

      La calculator vede desenele pe care le vreau eu. Nu zice nu nici la astea.        

    Nu se mai uită la Ddtv, pentru că zice el: "nu mă uit la desene vechi".

 Dar mai există o problemă: că se duce la cămin sau  chiar şi pe afară, se întâlneşte cu copii, care nu discută decât de bakugani şi alte "prostii" şi o să pice de fraier că nu ştie. 

      Acum în ultimul timp el vrea să fie badman. Şi dăi muncă de lămurire cu el că este rău să fii aşa. El aşa vrea să fie ca în desene animate. 

    Această imagine este din "Bakugan", care luptă, dă cu foc, dă cu gheaţă...

    Nu'ş ce să mai zic......       
 
Documentarul l-am găsit aici.

Atenţie părinţi!

„Cei care nu îşi cunosc trecutul nu au viitor”

    Pentru că după cum spun eu "nimic nu e întâmplător" ieri am văzut filmul "Odessa în flăcări" despre care am făcut postarea anterioară şi "Memorialul durerii-Aniţa Nandriş din Bucovina".

    De ce am spus asta? 

    Pentru că astăzi "răsfoind" bloguri din Republica Moldova, am citit despre comemorarea victimelor deportărilor staliniste în Siberia.

     Ieri la Chişinău  au fost organizate acţiuni de comemorare în memoria celor peste 20 mii de victime ale deportărilor staliniste de acum 69 de ani. Un mic filmuleţ cu ce s-a petrecut la Chişinău, intraţi la Unimedia. 

    De văzut şi documentarul despre Aniţa Nandriş. E format din 5 părţi, păcat că ultima parte nu are sonorul bun. Documentarul l-am găsit aici.

  

„Cei care nu îşi cunosc trecutul nu au viitor”

Odessa în flăcări- film artistic

ODESSA ÎN FLĂCĂRI

     “Odessa în flăcări”, realizat în anul 1942, într-o coproducţie româno-italiană este consemnat în istoria cinematografiei europene şi nu numai, o capodoperă a genului. Despre el rămăseseră doar câteva cronici, unele consemnări, fotografii şi afişe.
       Având ca subiect drama refugiaţilor din Basarabia, în timpul celui de-al doilea război mondial, ca şi a ororilor comise de trupele NKVD filmul a fost interzis după ocuparea ţării de către Uniunea Sovietică, iar protagoniştii acestuia aruncaţi în închisori. Depus în arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate într-un cadru restrâns, mulţi ani “Odessa în flăcări” a figurat doar în registrul de evidenţă al arhivelor, apoi a dispărut din scripte. După decembrie 1989, unii cercetători în istoria filmului au căutat zadarnic să dea de urma peliculei, investigaţiile ducând la concluzia că ea a fost confiscată de “consilierii sovietici” din perioada ocupaţiei, după care a fost scoasă din evidenţe, de către Direcţia presei şi tipăriturilor, fosta cenzură. S-a mai descoperit că Securitatea a dat ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de război din perioada 1940-1944, considerate fasciste şi “imperialiste”, duşmănoase “orânduirii socialiste”.
       Capodopera cinematografică aparţine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiţi ai timpurilor sale. Scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiriţescu. “Odessa in flăcări” urma tradiţia inaugurată de primul mare film românesc din 1912, care omagia victoria trupelor române în Războiul de Independenţă din 1877.
     “Odessa în flăcări” este o pagină vibrantă de istorie, aratând lumii, în 1942, la Festivalul de la Veneţia– unde de altfel a câştigat Marele Premiu – ce înseamnă ocupaţia bolşevică şi teroarea stalinistă .Timp de mai bine de o jumătate de secol, despre acest film nu s-a pomenit nimic. Nici nu putea fi vorba să se dea în vileag drama Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, atâta vreme cât la Bucureşti se afla la putere un regim obedient Kremlinului.

via editura for you

Odessa în flăcări- film artistic

România mea - tur folcloric- muzică armănească

I-am auzit cu foarte mulţi ani în urmă. Pe vremea aceea am cumpărat caseta cu ei: Stelu Enache, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi fanfara 10 prăjini, pe care am reascultat-o de n ori. Apoi i-am ascultat în concertul care a fost televizat şi prezentat de TVR2, care a fost dat de vreo două ori şi pe care am reuşit să mi-l înregistrez şi eu în calculator. Acum am găsit acest concert pe youtoube.

România mea - tur folcloric- muzică armănească

Handmade la Chişinău

        Pe blogul Irinei Chirică am găsit un interviu cu Anastasia Gangal despre sculpturi în lut polimeric. Intraţi şi citiţi interviul apoi pe facebook unde găsiţi fotografii cu lucrările Anastasiei. Sper să nu se supere nimeni că am luat imagini  şi le-am pus aici. Am dat ambele linkuri

.  

Handmade la Chişinău

Doamne, rămâi cu noi

     Astăzi o persoană foarte, foarte dragă, (care are nişte probleme, acestea afectându-mă foarte mult şi pe mine) mi-a spus să mă rog pentru ea şi să aprind şi o lumânare.                    

     Lumânarea am aprins-o şi acasă, dar voi posta şi una pe blog, rugându-mă şi ascultând priceasna Teodorei Păunescu-Ţucă  "Doamne rămâi cu noi".   

Asculta mai multe audio Muzica

Doamne, rămâi cu noi

Jucării

        Când copilul nu vrea sa facă curat şi să-şi strângă jucăriile, îl sperii că i le dau la gunoi. Iau un sac, le pun în sac şi mă fac că i le dau la gunoi. S-a mai prins el că sunt pe balcon şi le-a mai  găsit (asta pe timp de iarnă când nu prea ieşea pe balcon). Au stat câteodată vreo câteva zile.

         Le-am mai pus pe la uşa de la intrare, pe scară între etaje. Când îl văd că are bunăvoinţă şi  le strânge i le aduc înapoi. Era mai mic şi-l păcăleam că le-am găsit la gunoi. Acum nu prea mai merge. 

        Atunci când le-am pus între etaje, s-a făcut să iasă şi el să vadă cu cine vorbim. Şi a văzut sacii cu jucării. Noroc că m-am prins la timp şi i-am spus că i-a găsit vecina la gunoi şi ştia că sunt ai copilului şi i-a adus înapoi. Bineînţeles că m-a aprobat şi vecina.     

     Nu ştiu cum să mai procedez să-şi facă curat la jucării, sau măcar să şi le strângă de prin casă după ce se joacă. Câteodată mai vrea, câteodată nu.

     La cămin în schimb e foarte harnic, nu pleacă până nu le pune la loc. 

Jucării

Sunt supărată

De ce?

       Pentru că se termină anul şcolar, iar copilul meu ia vacanţă. "Politica" celor de la cămin este să nu se mai complice încă două luni cu ei şi ne spun că nu sunt cereri pentru ca cei mici să mai stea şi pe perioada verii. Oare astea două luni domnele educatoare, îngrijitoare şi tot restul de personal al gădiniţelor cu program  prelungit sunt plătite normal  chiar dacă nu au activitate.  

      Anul trecut m-am dus cu copilul în prima zi de "vacanţă", mai era decât o mămică cu un copil şi ni s-a spus că nu sunt alte cereri. Sunt sigură că ne-am dus pe rând şi ne-a dus cu vorba. S-a pus un afiş că trebuie să plătim anticipat două luni şi că trebuie să fie cel puţin 10-15 copii.

   Anul ăsta s-au făcut cereri. Zice că sunt vreo 11. Dar cererile trebuiau făcute până pe 7 iunie zi în care se va face şedinţă cu părinţii. Astăzi suntem în 9 şi nu s-a  făcut nici o şedinţă. Directoarea nu era acolo. Mă voi duce mâine poate o găsesc, deşi nu prea am speranţe că vom putea rezolva ceva, pentru că la alte grupe li  s-a spus să nu facă cereri că tot degeaba fac şi acele persoane au renunţat.   

Sunt supărată

Flori, flori, flori, dar nu numai

Flori, flori, flori, dar nu numai

De la Samira- "Ce mâncăm?"

La Samira pe blog am găsit un filmuleţ despre legumele pe care le mâncăm.
Citiţi şi completările pe care le-a făcut pe blog.

De la Samira- "Ce mâncăm?"

Alte vremuri şi totuşi....

        În Monografia oraşului Ploieşti  scrisă de Mihail Sevastos la 1938, am găsit epigrame scrise Ion Ionescu-Quintus (tatăl politicianului Mircea Ionescu-Quintus).
       Înainte de 1989 când eram la Ploieşti, mi-aduc aminte că şi Mircea Ionescu-Quintus scria epigrame în "Flamura Prahovei". 
Cât de actuale sunt.
(Pentru că am numai o copie a monografiei, iar aceasta are pagini lipsă, coperta e făcută de mine, pentru  că nu am  reuşit s-o găsesc pe net. Sublinierile nu-s făcute de mine, aşa am copiat-o.) 
Direct de la sursă:

Alte vremuri şi totuşi....

Credeţi nu credeţi, e interesant de văzut

Credeţi nu credeţi, e interesant de văzut
http://casatreziriifilme.blogspot.com/2010/05/o-calatorie-in-interior.html

Credeţi nu credeţi, e interesant de văzut

Athosul românilor

Romania, Arhitectura sacra din Moldova from OnRoMedia on Vimeo.

Athosul românilor

Completare la "O carte veche"

         Cred că alfabetul din carte este românesc. Nu o pot spune sută la sută pentru că nu sunt expert. Dar am găsit la wikipedia:
       "Alfabetul chirilic român este diferit de alfabetul chirilic moldovenesc folosit în  Republica Sovietică Socialistă Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1930 şi, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) şi în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc."
      Oare să fie atât de veche pentru că:
"trecerea de la folosirea alfabetului chirilic la cel cu litere latine s-a realizat treptat, prin alfabetul de tranziţie. Decretul de înlocuire a alfabetului chirilic cu cel latin a fost dat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în anul 1862."
Numai o expertiză la specialist ar putea să-i determine vechimea.

Tot la adresa de mai sus am găsit şi rugăciunea "Tatăl nostru".

Completare la "O carte veche"

Aşa am ajuns?!

       Ascultam acum la radio o ştire prin care cei de la Administraţia Finanţelor Dolj îi "invită" pe cetăţeni să-şi denunţe vecinii, prietenii, partenerii de afaceri şi lista poate continua, care au câştiguri ilicite şi nu plătesc impozit la stat. 

      Au spus că deja au cazuri când au venit cetăţeni care şi-au pârât vecinii că: fac transporturi cu maşina personală, vând anumite obiecte fără  a avea societate, etc...

      Doamne, câtă răutate, oamenii aceia se descurcă şi ei cum pot. Oare de aici pierde statul? Să ajungi să-ţi pârăşti vecinul cu care stai alături câteodată şi o viaţă întreagă?

      De ce să nu moară  şi capra vecinului?  

       Dacă aş putea le-aş spune:

    Lăsaţi capra vecinului în pace oameni buni şi vedeţi-vă de ale voastre!!! Gândiţi-vă că ce dai aia  primeşti!

Aşa am ajuns?!

Cât curaj

Moldoveannu' from aBigQuestionMark on Vimeo.

Cât curaj

O carte veche

      Pentru că suntem în Postul Sfânţilor Petru şi Pavel, după-amiază am fost la biserică la Sfântul Maslu, care este în fiecare vineri din post. Îmi place foarte mult să merg la "bisericuţa mea" unde nu este lume multă .

    Este un domn căruia eu îi zic "bunicul" care mi-a promis că îmi aduce o carte de rugăciuni veche în limba română dar scrisă cu alfabetul chirilic. Eu nu ştiu alfabetul chirilic că nu am făcut rusa la şcoală, dar am luat cartea să mă uit un pic, poate dau de anul când a fost editată, pentru că nu mai are coperţi.  Acum nu ştiu, poate fi adusă din Republica Moldova, pentru că ei abia în 1990 au trecut la alfabetul latin. Noi am trecut la scrierea latină în 1862. Şi totuşi "bunicul" pentru că a învăţat rusa a citit ceva din carte şi sunt exprimări ale unei limbi române vechi ex: iasce în loc de este. Până mă mai documentez, că de citit nu cred că am cum, că nu ştiu alfabetul am să vă arăt câteva imagini.

O carte veche

Lume, lume

Lume Lume from Natasha Enquist on Vimeo.

Lume, lume

Definiţia globalizării

Nu ştiu dacă aţi primit-o pe mail, dacă nu citiţi-o.

Am dat copy paste

Întrebare: Care este cea mai adevarată definiţie a globalizării? 
Răspuns: Moartea prinţesei Diana ! 
Întrebare:Cum aşa ? 
Răspuns: O prinţesă engleză cu un amant egiptean are un accident într-un tunel francez..... ...într-o maşină germană cu motor olandez, condusă de un belgian, îmbătat cu wiskey scoţian, urmărită fiind de paparazzi italieni pe motociclete japoneze. Prinţesa era tratată de un doctor american cu medicamente braziliene.. 

Şi chestia asta îţi este trimisă de un ardelean, iar tu o citeşti pe un monitor coreean, asamblat de muncitori din Bangladesh într-o fabrică din Singapore, transportat cu vapoare de indieni şi descărcat de sicilieni, transportat din nou în camioane conduse de şoferi turci şi în final vândută ţie de evrei deştepţi.  

Definiţia globalizării

Viitorul?!

De la Laur

Viitorul?!

Reţete

Ana şi Darias mi-au cerut reţete.

     Pâinea nu am făcut-o la maşina de pâine că nu mi-am luat. Soţul meu frământă. 

Am luat făină neagră (aşa scrie pe pungă) şi am făcut cum scrie acolo. 

Am făcut cantitate de 1 kg (juma neagră, juma un altfel de făină tot din supermarket cu tărâţe, dietetică parcă scria). 

Când nu am din aceea cu tărâţe, pun numai tărâţe. Trei sferturi făină neagră, un sfert tărâţe şi restul ca în instrucţiunile de pe pungă. 

Eu pun tot aluatul într-o tavă rotundă.

Pont: după ce am pus-o pe fundul de lemn o stropesc cu apă şi o las să se răcească sub un ştergar de in. 

Nu creşte ca cea făcută cu făină albă, dar e foarte gustoasă.  

 Şi dacă vreţi să faceţi şi vă plac turtiţe din aluat nedospit vizitaţi-o pe Iulia. 

       Salata o fac din ce am prin casă (sfeclă roşie, ridichie, morcov,  ţelină....,  cu puţin ulei şi sare) . În poză se vede culoarea roşie de la sfecla crudă, nu fiartă. 

       Biscuiţii de mălai 

Reţeta  e luată din cartea "Reţete vegetariene" (pe care am mai prezentat-o într-o postare), dar am adaptat-o.

2 ceşti de mălai, 1 linguriţă de sare, 1/2 ceaşcă pudră de roşcove (acolo scria nucă de cocos), 2 ceşti fulgi de ovăz, 2 1/4 ceşti de apă fierbinte, 1/2 ceaşcă stafide.  Eu am pus şi un pic de zahăr după gust. Se amestecă toate (acolo scrie că în blender, dar mi-a fost lene să dau robotul jos de unde este). Se lasă câteva minute şi cu lingura se pun în tavă (eu am pus hârtie de copt).  Apoi se coc, ştiţi voi cât trebuie şi în carte scrie că se servesc cu gem de fructe.  

Şi spor la treabă dacă vreţi să le încercaţi!!!!
(Ha, ha, ha că nici acum nu a venit apa!!!)

 

Reţete

De-ale casei

 Pâine făcută în casă (cu ajutorul soţului meu) din făină neagră şi făină cu tărâţe, juma'-juma' .

Salată cu de toate "leguminoasele" ce am prin casă, care o pap numai eu.

Şi alaltăieri am făcut nişte biscuiţi cu mălai, fulgi de ovăz, stafide, pudră de roşcove, din care soţul meu a gustat un pic, copilul a mâncat atunci seara şi restul iar îi papă Miha.  Reţeta iniţială era cu nuca de cocos (dar trebuia să pun cam multă şi am preferat să pun pudră de roşcove).

Şi ca să fie chiar de-ale casei, s-a luat apa şi mi s-a oprit maşina de spălat la jumate.  Ha, ha, ce bucurie!!!

De-ale casei

Raj Kapoor

Dacă nu ştiţi cine a fost Raj Kapoor intraţi aici şi apoi ascultaţi o melodie din filmul "Articolul 420" pe care l-am văzut anul trecut la TV. Era o perioadă când vedeam la cinema filme indiene şi mi-au rămas în cap multe melodii . Filmul ăsta nu cred că l-am văzut, dar melodiile le ştiu.

Şi din filmul "Vagabondul" 

Raj Kapoor

Ascultaţi, ascultaţi

Ion Antonescu
2 iunie 1882-1 iunie 1946
completare

Ascultaţi, ascultaţi

Vă mai amintiţi?

       Johnny Weissmüller, născut Peter Johann Weissmüller, 

n. 2 iunie 1904, în cartierul Freidorf din Timişoara, pe atunci în  Austro-Ungaria  

d. 20 ianuarie1984 Acapulco, Mexic

       A fost un sportiv şi actor american de origine germană. Părinţii săi, şvabi bănăţeni Petrus Weissmüller şi Elisabeth Weissmüller născută Kersch, au emigrat în SUA împreună cu fiul lor în vârstă de şapte luni. 

    Johnny Weissmüller a susţinut ulterior că s-ar fi născut în Windber (Pennsylvania), probabil pentru a fi selectat în lotul naţional de nataţie al SUA. Copil bolnăvicios, a fost sfătuit de un medic să se apuce de înot. 

     Aşa a ajuns de cinci ori campion olimpic la înot (1924-1928), deţinătorul a 67 de titluri mondiale şi 52 de titluri naţionale. A deţinut recordurile la stilul liber la toate probele de la 100 de yarzi la jumătatea de milă şi a fost primul care a înotat 100 m sub un minut. 

      A devenit celebru prin seria de filme Tarzan, ecranizări inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs. Seria de filme a început la studiourile MGM, cu Tarzan the Ape Man (Tarzan omul-maimuţă), în 1932. 

De aici

  

Vă mai amintiţi?

Ce-am mai văzut, ce mi-a plăcut

Un bulgăre de humă (1989)
Un film despre Ion Creangă şi Mihai Eminescu
http://filmele-copilariei.blogspot.com/2010/05/un-bulgare-de-huma-1989.html


Allan Pease - By Reaquest
Diferenţa de gândire între bărbaţi şi femei:
http://tetris-bdv.blogspot.com/2010/04/suntem-diferiti-explicatii.html


Ligia Pop
Un blog de unde aflăm multe: artă 3d în hârtie, pian, dietă crudă
http://ligiapop.com/2010/05/23/interviu-la-nova-tv-medias-3-decembrie-2009/
 şi blogul ei
http://ligiapop.com/

Ce-am mai văzut, ce mi-a plăcut

Sfaturi pentru părinţi

      Câteva sfaturi ale Părintelui Arsenie Boca (din cărţile "Mărturii din Ţara Făgăraşului 1 şi 3):

De ce plâgi, mă?

Am un băiat de 18 ani şi nu mă ascultă deloc, ba îmi vorbeşte şi urât.

L-ai botezat?

Da, Părinte.

Şi i-ai zis pe nume?

Ea a tăcut. Părintele s-a adresat credincioşilor şi le-a zis:

„Uite, aşa păţesc cei care nu le zic copiilor pe nume , ci le zic toate negativele: împieliţatule , răule, drăcuşorule, măgarule şi altele, în loc să le ziceţi bunule, îngeraşule, iubitule, scumpule, ori să le ziceţi numele ce i-l daţi la Botez. Aşa îi aveţi cum îi strigaţi.”

    Părintele a mai spus să nu batem copii cu palma că mâna e foarte grea. Să îi batem cu nuieluşa, căci lacrima copilului e ca roua dimineţii, acum plânge, acum tace. Nu îl baţi când e mic, te bate el când e mare.

 

 

Odată a venit o femeie plângându-se că băiatul ei e pe front. I-a spus: „Roagă-te pentru el, nu mai plăti. Ai plătit de-l poţi cântări în bani. Roagă-te tu ca mamă, nu plăti preoţilor. Este mai primită rugăciunea mamei decât a preotului.”

 

(Imaginea este luată de pe site-ul "myhouseonweb") 

 

Sfaturi pentru părinţi

Superman

  Chiar mă gândeam ce să postez de ziua copilului. Şi răsfoind enciclopedia am descoperit că pe 1 iunie 1938 a apărut revista de benzi desenate "Action Comics" avându-l ca erou pe Superman.

Şi copilului  meu îi plac desenele animate cu Superman chiar dacă sunt vechi, cum le zice el.

Superman